Vacanţă în Austria IV – mahmureala

Mă trezesc, deschid ochii…sunt la vecinu’ în cameră…am sărit peste frustuck…apare colegu’ de cameră şi mă anunţă că mi-a lăsat banii ( 10 lei taxi la ducere+10 euro adică jumătate din banii de cală, pentru hotărâsem că un bagaj e suficient pentru amândoi şi plătisem 20 euro juma’-juma’) pentru că el deja a umplut rucsacul şi boarfele mele nu mai au loc acolo, deci tre’ să le duc în braţe până acasă. Am crezut că nu aud bine…mă duc în cameră şi găsesc pe pat 10 lei şi 10 cocari aşa cum laşi la curve. S-o fi supărat că i-am băut schnappsu’ sau că i-am zis chestii…adevărate de altfel. Dar ralusili mă scoate din căcat…îmi oferă o geantă mică dar utilă în care îmi bag şi eu boarfele şi pliantele şi ciocolăţile. Mulţumesc ralusili ! ai fost de nota 10 chiar dacă seara ai dormit pe 50cm de pat din cauza mea! D-aia n-am mai luat bă Cârti schnapps, că nu aveam cum să-l aduc în siguranţă acasă! Vecinu’ îmi deschide ziua cînd văd ce faţă are…am aflat că el a băut şi bere şi s-a făcut ” Gott, Keiser und Vaterland “…şi e mai rău decît mine acum…eu dacă am băut numai schnapps am fost doar ” Gott, Keiser “, dar tot rău îmi e…pe calea gâtlee aveam numai gust de schnapps şi parcă pluteam.Îmi aduc aminte că noaptea m-am visat în Pădurea Tropicală din ZOO de la castel…şi auzeam cum cântă păsările colibri. În fine, predăm camera şi mergem în pizzărie să bem cafele…2 cafele şi un redbull mă întremează suficient. Azi vecinu’ are planuri mari cu noi…ne scoate în oraş să vedem Muzeu’ de fluturi. Mergem la U dar nimerim la Kunstistorisches Museum şi rămânem acolo. Intrăm aşa cu valizele după noi, ca-n gară. Acolo aflăm că pentru 2 euro găsim loc de lăsat bagaje. Le lăsăm şi începem turul museului…interesant, acolo e toată viaţa umană şi animală de la organismele cu o celulă până la alea cu mai multe celule – omul adică. Şi toate ordonate strict nemţeşte în ordinea venirii lor pe lume. E 10 clase peste Antipa. Nu prea aveam eu chef să casc ochii prin muzeu din cauza mahmurelii dar în cele din urmă mi-a captat atenţia. Între noi fie vorba m-aş fi culcat pe un pat de piei de animale din casa omului ăla preistoric, dar riscam să pierd avionul. În fine după ore de încântare ochiulară, ieşim la aer curat şi zăpadă şi parcă îmi mai revin. Dar pe gât tot gust de schnapps îmi urcă din maţe. Hotărâm să mergem să halim tot la cârcium tradiţională vieneză…aş fi ucis pentru o gulaschsuppe…luăm U şi ajungem la cârciumă…descoperim că suntem uşor în criză de timp…deschid cu o bere neagră până vine supa…vine supa…fierbinte şi groasă cum îi stă bine unei supe-reparatoare de a doua zi! o termin şi maţele ghirorăie încântate şi fericite…simţ cum proteina îmi invadează stomacul…mahmureala cedează teren…îi dau o ultimă lovitură cu un sos de gulasch cu vită…şi încă o bere neagră…ei bă tată, viaţa e frumoasă! mergem spre aeroport…ajungem, facem checkinu’ şi aşteptăm avionu’…care are decât o oră întârziere…ne pierdem timpul în Mozart Cafe…berea de acolo face să-mi dispară gândul că zbor iar, pentru a doua oară în viaţa mea. Ne mai învârtim prin free-shop şi în cele din urmă ajungem la locul de îmbarcare, îi mai ard o dumnezeiască  de 0.33 ( ottakringer ) şi ne urcăm în autobuz, apoi în avion. Ce bine  că e noapte afară pentru că nu văd aripile şi stau liniştit! După o oră şi ceva ajungem pe Băneasa şi ne punem la coada de intrat în România…nu ştiam că atât de multă lume intră în ţara noastră…eu credeam că toţi pleacă. Rusu’ ne aşteaptă acolo conform înţelegerii, urcăm în maşină şi peste o juma’ de oră sunt sub duş. Apoi în pat. Cam asta a fost excursia la Viena…