Ciorba de burtă – în goană după ciolan ( adaptare timidă după fetiţa aia cu chibrituri )

Am chef de-o ciorbă de burtă…mama îmi dă lista: burtă de vită la pungă ( să fie d’aia dă bacău, aia fierbe bine…), morcovi, ţelină ( wow! ), ceapă, smântână, ciolane de vită cu măduvă în ele. O rad în supermarket şi în juma’ de oră adun în coşuleţ totul…pipote de pui pentru drob n-am găsit, a spus baiatu’ ăla de la raion că ele vin după 3…probabil că atunci se adunau puii voluntari la donat organe…ajung la raionu’ de vită ( sector sună prea regionalist pentru un fost pionier cu poză la panoul fruntaşilor la învăţătură )…îmi dreg vocea şi cer un ciolan de vită cât mai baban pentru ciorbă de burtă…un întreg picior dacă se poate…fata de acolo îmi arată cel mai mare ciolan posibil…cam 5 cm maxim…”ăsta e cel mai mare…” “scuze da’ cu ce tăiaţi vita? sau o striviţi?”…fata dă din umeri…( ai dracu’ cu trainingu’ lor la angajare ) plec. În drum spre casă mă opresc la noi la măcelărie: “vreau şi eu un ciolan de vită”…”nu avem…păi cine mai cumpără ciolane în ziua de azi?”.  Bineee…ajung acasă şi las târguielile şi o iau la picior ( ! ) prin cartier după ciolan…Moghioroş…găsesc 2 oase-sită ( aşa le recomandă vânzătoarea )…măricele…le înhaţ şi merg mai departe…îmi trebuie şi ciolan să fiu sigur de măduvă şi gust…ajung la Buclă…nimic notabil…încep să-mi fac în cap harta măcelăriilor copilăriei mele…la ora 4 le abordasem pe toate…fără rezultat.
Mă aşez la masă…prima sută vine degrabă, beau liniştit. “Unde dracu’ să mai mă duc?…la ăia am fost, la ăilalţii am fost…hm…mai ştiu câteva în Militari…” sorb alene şi fumez…”ce pizda mă-sii bă, e aşa de greu de găsit un ciolan de vită?”…a doua sută…”Futu-i agricultura mamii lor cu subvenţia lor! Dacă o dădeau la timp, micii agricultori ar fi cultivat chestii, cu ele ar fi hrănit vitele, le-ar fi tăiat şi le-ar fi dat în consum la populaţie. Aşa găseam şi eu un ciolan…” sorb şi fumez, fumez şi sorb…300…”Da,mamă…sînt pe drum…caut încă ciolan de vită, futu-i ciolanu’ mă-sii cu Guvernu’ lor cu tot!…nu întârzii mult mai am câteva măcelării şi vin acasă. Nu beau dom’le nimic!” Închid telefonul…400…privesc eticheta…”hmm…Finlandia…aia ţară mă nene, atâtea animale acolo! ai chef de o şuncă de focă, te duci o prinzi şi o pui la afumat. Ai poftă de pinguin pă grătar? Te duci îi arunci 2-3 hamsii şi îl prinzi şi-l pui pă grătar. Ostropel de pescăruş? Nimic mai simplu: 5-6 grăunţe de mâncare de câine şi el vine, le ciuguleşte…haţ! îl prinzi şi-l găteşti ca pă gâsca românească. D-aia arată toţi acolo aşa de graşi şi rumeni la faţă…au totu’ în curte!” ( urşi polari nu mănâncă, sînt prea aţoşi, aşa am auzit )…500…”Vecine, uite ce cur are aia!” ” Căcat, eu caut ciolan de vită!” “Păi ce n-ai auzit de SAPARD?” “Ce are mă SAPARDU’ cu ciolanu’ meu?” He-heee…păi ăia acolo au în mână dosarele de Fonduri Phare…” “Aşa, şi?” ” Păi ăia au ras agricultura, d-aia nu mai avem nimic în ţară, luăm totu’ d-afară…” “Şi ce mă, ciolanu’ olandez nu face bună ciorba de burtă?” “Bă asta nu ştiu, n-am făcut niciodată cu ciolan olandez…” Plec de la masă…în drum mai iau 100…”Mdea…’n sapardu’ mă-tii…olandejii or face ciorbă de burtă? Neaaahhh…ăia au ieşire la mare, ăia fac alte ciorbe.”…700…”Na că am rămas şi fără ţigări acu’…”…800…Înaintez încet prin zăpada până la brâu…sunt ca o vulpe, păşesc fără zgomot…mă opresc lângă un copac la pândă…”Psssttt….psssttt…” privesc în dreapta…Santo îmi face semn…mă apropii de el…”Noroc, frig al dracu’ afară aşa-i?” “Aham” “Ce-i cu tine azi în pădure?” “am chef de-o ciorbă de burtă şi îmi tre’ un ciolan de cerb” “Tu?” “Am pus capcane, am chef de-o friptură de vulpe polară” Şi scoate din buzunar GPS-ul…puncte roşii pe el o groază…”Alege cerbu’ şi-l umflăm acuşa…uite astea mari sînt ăia mai mari…cam cât să fie ciolanu’?” “Cam pentru 10 kile de ciorbă” “Bine, îl umflăm p-ăla din 15* nord-nord-est” Ne despărţim…merg târâş…cerbul paşte liniştit un tufiş…nu ne miroase, suntem împotriva vântului…pregatesc securea…Santo îmi face semn “la 3 şi…” Securile zboară tăcute prin aer…cerbu’ şi-o ia din plin în coaste şi gât…heaa! e la pământ! Ne ridicăm din zăpadă şi fugim spre el…zăpada e roşie împrejurul lui…ne îmbrăţişăm…am uitat de frig, de zăpada, de tot! “Ce picior vrei?” “Îl iau p-ăla dreapta-spate…mersi frate pentru ajutor!” “No problemo, vin diseară la o ciorbă, mă duc la capcane să văd dacă am luat ceva” Arunc piciorul în cârcă şi o iau înapoi prin zăpada…lacrimile îmi îngheaţă pe obraji…în spate mă apasă piciorul cerbului…cred că are 10 kile, e greu în sac…îmi văd casa în apropiere…simţ gustul ciorbei fierbinţi cu ardei iute…”Sefu’ mai pun 100? Tre’ să închid şi d-aia întreb” Ridic capul de pe masă, îl privesc: “Bou’ dracu’! mi-ai ucis visu’, de unde găsesc eu acu’ ciolan de cerb?” “Nu ştiu sefu’, io am întrebat să ştiu să închid. Vă fac o cafea?”

Ziua II – pe urmele ataşului – Rezolvarea Finală – Ză Fainăl Rezolveişăn

Bun, deci nu mai reiau aia cu “mă scol de dimineaţă”… şi tot ce urmează după sculat…între timp am găsit actu’ prin care Circa Financiară îmi radia ataşul…adică o foaie de hârtie prin care îmi aduceau la cunoştinţă că în urma verificărilor în urma sesizării mele din ‘93, nu tre’ să mai plătesc impozit…îl iau în portofel şi mă înfiinţez la Orizont. Acolo la informaţii nu mai este incepatoru’ ăla de data trecută, ci e o fată “spirt”! Îi spun oful meu din rărunchi şi surpriză! contactează inspectoru’ de zonă şi ghici ce? coboară o fată frumuşică şi veselă şi îmi spune să fac o cerere pe propria răspundere că motoru’ e radiat în ‘89 vara şi cu asta gata! îl radiază ei că şi aşa vor să scape de tablele care le au în evidenţă şi lumea nu se duce să facă ce trebuie. Fac cererea şi gata! îmi lasă un nume şi un număr de telefon să sun săptămâna viitoare să mă duc să-mi iau confirmarea radierii…bineânţeles că am întrebat dacă să am curajul să cer şi banii înapoi…a râs şi a spus că e o anecdotă bună…

Rog pe această cale toţi cititorii mei să nu se supere că nu mai pot oferi suculenţe cu Circa Financiară, dar chiar am rezolvat-o în 2 timpi şi 3 mişcări…şi azi e totuşi 13 aprilie…

DVD GÂSCANU’

Lăsaţi-i în pace pă Becali, Băsescu, Tăriceanu, Boc şi cine or mai fi ei, ei se descurcă oricum şi fără ajutorul nostru…or să fie europarlamentari şi fără voturile noastre…cumpăraţi dvd-ul cu Gâscanu’…evadaţi pentru o oră şi ceva din cotidianul ăsta împuţit! nu fac reclamă gsp-ului staţi liniştiţi…chiar nu-mi plac ăia de la gsp. E vorba de parfumul imaginilor de altă dată…e vorba de 2000 de piteşteni în dinamo…e vorba de faptul că în unele faze nu vezi cum a ascuns mingea – a băgat 7 dinamovişti în şedinţă şi a lansat om spre gol…e vorba că în minutul 85 nationala atacă furibund deşi conducea la scor…e vorba de limba securistă vorbită de Angelo Niculescu, un fel de Dumnezeu al naţionalei…oameni cu radiocasetofoane pe baterii, veniţi de la Piteşti, ascultau şi celelalte partide să fie conectaţi la eveniment…e vorba că Dudu şi Augustin ratează de la 1 metru cu poarta goală şi pierd titlul şi nu-i înjură ultrasii şi nu le scriu ameninţări pe pereţii stadionului…nu te puteai supăra pe ei că au ratat…vedeţi nationala cum joacă pe un “23 August” plin ochi, cu reclama de la “ultimul cartuş” al lui Sergiu  în jurul gazonului…e vorba că azi dacă Raţ, Contra, Mutu, Chivu, Goian şi alte scule din astea ar face cu mingea ce făceau atunci Sătmăreanu, Lupescu, Dembrovschi, Dumitrache, Radu II, şi-ar rupe gleznele alea fine de balerine cu toată Fiorentina şi Interul lor. E vorba de fidelitate faţă de un club, faţă de oamenii unui oraş, e vorba de respect. E vorba că fotbalul e, la urma urmei doar un simplu joc…şi că adversarul nu-ţi rupe tibia după ce i-ai făcut mucii cravată chiar dacă el se numeşte Dinu. E vorba să tragi simplu pe spaţiul porţii, fără fiţe…e vorba să joci simplu, pase înainte date fără frica de a nu fi primite, pentru că omul tău e atent la fotografii de pe margine…”oi fi ieşit bine în poză?”,”ce-or scrie ăştia de mine?”…iar la sfârşit, Hagi, un ţăran ajuns rege datorită presei, ne spune cum avea el 5 ani şi România se califica în ‘70 la mondiale şi el ştia de Dobrin…spre deosebire de Hagi ajuns în fotbalul mare cu un scuipat asupra lui Stielike ( 10 ani şi mai bine de Real Madrid deşi era neamţ ) şi a ieşit tot cu un scuipat în faţa unui italian, Dobrin în plină perioadă comunistă era Prinţ, prin atitudinea lui de pe gazon…

Visul lui Dobrin? să fie antrenor şi să aibă liniştea de a construi o echipă fără presiunea rezultatelor…dar, vai, lumea deja intrase în secolul vitezei…şi atunci el şi-a făcut şcoala aia de fotbal, acolo între copaci, după ce treci de Bascov.

De ce a vrut Marcel Coraş să devină miliţian ( baladă auzită de la Adi Lucaci )

În ‘91 mergem 7 suporteri la Farul Constanţa…normal că Sportul pierde meciul…veniserăm cu trenul şi echipa îşi face pomană cu noi şi ne iau cu ei în autocar la întoarcere. În spate stăteau veteranii…Pană, Munteanu II, Mihai Marian, Adi Lucaci, Marcel Coraş…şi începe Adi să facă mişto de Coraş…avusese Marcel vreo 2 ocazii dar dăduse cu ea în nori…”băi Marcele dacă dai aşa şi când ai să joci pentru Victoria, nu te mai fac ăia miliţian…”…şi Adi continuă:”băi hai să vă spun ce făcea ăsta la Arad pe vremuri…( Coraş şi Lucaci jucaseră împreună la UTA )…”deci, Marcel al meu, visul lui cel mai mare era să fie miliţian ca să prindă hoţii…şi cum la UTA nu prea ne dădeau grade, ce-i vine lui în cap?…”dacă prind eu hoţii de unul singur, sigur mă fac ăştia miliţian”…el locuia la parter…şi îşi scoate bicicleta afară nelegată cu lanţ şi lacăt şi se ghemuieşte în balcon şi aşteaptă…eu treceam pe acolo…mă strigă în şoaptă: bă! Adi! ce vrei mă, unde eşti? aici mă, în balcon…pleacă d-acolo că sperii hoţii!…ce hoţi mă, eşti nebun?…taci mă, hai la uşă…intru în casă…”hai incoa’ şi taci din gură!”…şi îmi face semn să ne punem pe burtă…vă daţi seama în balconu’ ăla mic, cum încăpeam noi doi, ăla la 1.80 şi suta de kile şi eu la 1.80 şi 75 de kile…şi stăm noi aşa cam juma’ de oră…ăsta mai ridica capu’…se intorcea spre mine…”nimic încă…”… şi iar pândă…pînă la urmă nu mai rezist: Marcele dă-o dracu’ ce facem am noi aici? ” băi Adi, vreau să prind un hoţ!”…păi şi unde e mă?…hai să fugim după el şi gata!…” nu mă că n-a venit”…unde să vină mă? ” aici mă la balcon, nu vezi bicicleta mea fără lanţ şi lacăt? am lăsat-o aşa special, să vină un hoţ, să-l prind să-l duc la miliţie. E a treia zi cînd nu prind nimic”…mă uit la el: Marcele, tată, eşti dus…mă, cine eşti tu în Arad? “Marcel Coraş, mă ştie tot Aradu’”…şi îţi ştie şi bicicleta aşa-i?…”da mă, toată lumea o ştie”…păi şi cine e mă tâmpit să fure tocmai bicicleta lui Coraş mă? n-ar face nici 300 de metri călare şi-l aleargă lumea! ” Marcel mă priveşte trist: da mă, aşa-i…în fine, cînd credeam că-l scot la o sticlă de vin în oraş, îl aud: băi Adi, adu mă bicicleta ta…” şi Adi încheie: da mă, apoi de când s-a înfiinţat Victoria Bucureşti echipa miliţiei, vrea să joace la ei să-l facă ăia miliţian să prindă hoţi…

Şi Marcel chiar a jucat pentru Victoria şi primul meci în Regie l-am întrebat dacă a prins vreun hoţ…eh…alte vremuri, alţi fotbalişti…

Ziua I – Pe urmele ataşului

Mă trezesc de dimineaţă, îmi beau cafeaua fumez, mă duc la baie, mă c…., îmi fac duş, mă îmbrac şi optimist plec la drum. Ajung la Udrişte şi normal, de acolo sunt îndrumat către Şoseaua Pipera unde s-au mutat radiatorii auto-moto. La informaţii un poliţist binevoitor mă ascultă…”ok, hai să o căutăm”…şi începe search-ul în baza de date…motorul IJ JUPITER3 + ATAŞ NU FIGUREAZĂ ÎN NICI O BAZĂ DE DATE A POILITEI RUTIERE ROMÂNE. Îl întreb ce să fac…nu prea am ce să fac, pentru că nu pot da o declaraţie pe propria răspundere precum că Natasha e radiată cu tot cu atasul legat ombilical de ea, pentru simplul fapt că nu e a mea ci a lu’ tata. La întrebarea ” păi şi dacă tata nu mai e?” l-am interzis total. Femeia de lângă el mă preia aşa cum prelua pe piept pe vremuri Gicu Dobrin…”domnule, dumneavoastră la Circa Financiară plătiţi impozit pentru un ROL, adică în urma unei serii de caroserie şi a altor acte aveţi nişte centimetri cubi de plată. Deci Circa Financiară e obligată să va demonstreze pe ce anume plătiţi impozitul auto. Or să va dea o serie, noi aici nu o găsim decât radiată din circulaţie, va dăm actul şi ei vă scutesc de impozit.” Şi  elegant, aşa ca Dumitrache mă trimite cu latul către Circa Financiară…Hei tată! şi ajung la Orizont…Circa Financiară Sector 6…la informaţii un puştiulică…nu prea ştie ce să îmi spună…ÎN COMPUTERUL SECŢIEI FINANCIARE SECTOR 6 BUCUREŞTI NU FIGUREAZĂ NICI UN AUTO SAU MOTO, DAR EI ÎMI IAU IMPOZITUL BINE MERSI! Îl întreb de acte doveditoare în urma cărora eu plătesc impozit şi ridica din umeri…îl ajut eu cu o idee simplă…” dă mă frate un telefon la inspector şi vezi”…pleacă, revine şi spune să trebuie să fac o cerere-petiţie să spun acolo totul, să ataşez ( ptiu! ) acte şi să aştept răspunsul. Drept pentru care ies afară şi mă îndrept către casă. Traseul de azi? Dr. Taberii – Udrişte – Pipera – Orizont – Dr. Taberii…ieşit din casă la 10 intrat în casă la 15. Da’ nu mă las bă, nu mă las!

Cum plătesc impozit la ataşul de la motocicletă şi la motocicletă nu

Tata era motorist…în ‘76 a dat Jawa şi a cumpărat un IJ JUPITER 3 cu ataş, ca să nu mai urlu eu că rămân acasă ca prostu’ şi ei de duc în concediu fără mine…şi Natasha a rezistat până în ‘89 primăvara…în ianuarie ‘89 tata s-a dus la loc cu verdeaţă…motorul era stricat…am pus mâna şi l-am reparat…mama când a văzut asta a grăit: “bă tu cu motoru’ asta ajungi ori în mormânt ori în puşcarie”…şi l-a chemat pe unu’ Fane care avea un IJ asemănător şi i l-a dat lui…s-a dus la ăia la Fiare Vechi ( erau de stat, cred ) şi a luat 2 ţidule la mână precum că motoru a a juns la topit…cu ţidulele alea a radiat din circulaţie motorul, apoi s-a dus la Circa Financiară şi le-a depus acolo să nu mai plătim impozit auto. Suflet sărman, mama nu a făcut nişte copii xerox, în caz de…”cum să piardă ăia mă mamă hârtiile?”. Evident că ăia au pierdut hârtiili…şi din ‘96 am început să plătesc impozit…normal că m-am dus la circa financiară să rezolv duda…femeia de acolo îmi spune că s-au pierdut actele crede ea şi de aia plătesc impozit…o rog să caute în dosar poate găseşte vreo hârtie cu seria motorului să îl pot reradia…aia găseşte una din hârtiile de radiere şi spune că va lua măsuri…eu, ca un fazan, daca am vazut hârtia, am luat-o de bună ( anul ăla nu am plătit impozit, tipa recalculase )…în loc să cer seria de motor sau ceva acolo…anu’ următor la impozit, taxa auto…o rad val-vârtej la circa financiară să văd ce se întâmplă…altă femeie de acolo îmi arată: “ia uite aici, motoru e radiat, ai alt motor”…”n-am şefa…pă ce-am mai interes dacă vă mint…ăla e ataşu’,o barcă cu o roată”…”băieţaş, dacă n-am la mână acte nu am ce să fac, eu motoru’ ţi l-am scos de la impozit”…mă duc la Udrişte, la informaţii explic care-i faza…gaboru’ mă trimite la radieri…mă duc, explic şi acolo…ăla se uită la mine: “bă tu îţi baţi joc dă noi? noi avem atâtea pă cap şi tu vii cu tâmpenii”…”păi şefu’ plătesc impozit”…”şi io ce să-ţi fac mă?”… “să îmi daţi la mână act ca aţi radiat în ‘89 şi ataşu’ odată cu motoru’”…gaboru’ îşi trage faţa filosofică: “băi dăşteptule, atasu e parte integrată a motorului, sînt ca 2 crengi dă copac legate ( pheee…), aşa să îi spui lu’ aia de la Circă…vă trimite ca pă proşti pă drumuri”…”păi şefu’ pe vorbe nu mă ajută femeia aia, poate aveţi vreo arhivă, ceva…”…” da bă, că stau io acu’ în arhivă o lună să îţi găsesc ţie ataşu’ …tu du-te şi spune ce te-am învăţat…hai că noi avem treabă aici”…plec…nu plâng, am totuşi 26 de ani…gândesc adânc: dă-i în gatu’ mă-sii pentru cât plătesc nu are rost…e fără ieşire…aia nu mă şterge de acolo fără acte, ăştia nu-mi dau acte…şi o las moartă…rezultatul? o barcă care stă într-o roată mă costă câteva zeci de RON pe an…

De ce am postat asta azi? Pentru că de mâine mă duc să mă lupt cu ei! Şi cu Circa Financiară şi cu Udriştenii mutaţi în Pipera mai nou. Uite-aşa am eu chef să îmi fac dreptate…presimţ chestii suculente de pus pe blog…am să pun şi acte sau răspunsuri oficiale. Ghinionu’ ăstora de la Circă este că am chitanţe că am plătit impozit fără taxa auto, deci ei au pierdut hârtiile, ‘tu-i ataşu’ mă-sii să-i fut !

pentru exemplificare pun aici o poză. deci eu plătesc partea roşie şi nu partea albastră. pe ucrainienii ăia din poză nu-i luaţi în seamă…a fost singurul site care avea o poză mai capabilă…

Cum se închide un cont bancar?

Cum se închide un cont bancar în valoare de 3000 lei vechi de care nu ai habar la BRD? Simplu: achiţi 30000 lei vechi. De ce? Pentru că aşa e politica băncii. Primesc în cutia poştală un plic prin care sunt anunţat că am 3000 lei vechi într-un cont şi BRD se ocupă de banii ăia…nu-mi vine în cap de unde am eu treabă cu BRD şi mai ales sucursală din Calea Rahovei…pun mâna şi sun – mi se părea mai comod să întreb la telefon ce şi cum…Răspunde un papiţoi puştan şi-mi spune că el nu ştie de unde aş putea să am cont la BRD Rahova…nu-l duce capu’ să îmi facă legătura la persoane fizice şi îi cer eu să-mi dea la conturi persoane fizice…îmi face legătura şi răspunde una cu o voce inflexibilă îmi spune că nu da relaţii prin telefon…îi explic că nu am treabă cu BRD-ul ăla şi că nu ştiu de unde am cont acolo şi că îi dau datele mele să-mi dea o relaţie…mă lovesc de zid…nu se dau date prin telefon…până la urmă ajungem la o înţelegere…pot închide contul la o sucursală apropiată de mine şi ăia le vor trimite actele…mă duc în Tricodava la BRD…acolo, am aşteptat la uşă pînă cînd ăla din birou îşi stabilea prin telefon unde să-şi plaseze finanţele mai bine, să ia dobândă mai mare…evident că nu şi-i plasa la BRD de unde îşi lua leafă…mă primeşte, îi spun care-i duda şi-mi da să completez o foaie prin care cer închiderea contului…bineânţeles că apoi mă trimite la casierie să achit 30000 lei vechi,taxa de închidere de cont…rămân fără cuvinte…achitez banu’ şi mă duc iar la omu’ ăla şi îmi spune că e gata. Luna următoare primesc plic acasă de la BRD…suma de 3000 lei vechi era împărţită într-un tabel cu cont, comisioane şi altele şi suma era 0.00 la final…în capu’ ăsta al meu îmi vine aşa un gând rapid, ca un tren: bă ce gura mă-sii ăştia de luna viitoare mă trec pă minus? Deschid netu’ iau harta BRD Rahova şi ajung acolo…îi spun tipei de la birou care-i durerea mea…îmi spune că un cont nu se deschide aşa fără semnătura mea…păi baby…nu am avut în viaţa mea treabă cu BRD Rahova…”nu se poate, aţi făcut cont la noi,altfel nu apareati aici”…e clar, nu ne înţelegem în limba română…bine, n-o mai lungesc,îi dau buletinu’ şi ce să vezi? fata mă priveşte calmă: nu mai aveţi cont la noi…s-au trimis actele ( vedeţi ce firmă serioasă suntem noi ? )…”vaaaiii, mulţumesc, dar totuşi de unde am avut contul ăla deschis?”…”nu pot să vă spun pentru ca nu mai aveţi cont la noi, e şters”…mi-am luat buletinu’ şi am plecat…bineânţeles că actele le păstrez ca să nu mă pomenesc pe minus, cu ăştia nu se ştie niciodată…deci aşa se închide un cont bancar în valoare de 3000 lei vechi.

Chestii de bilă – cum am reuşit “tripla”

Mă durea rău în zona ficatului…mă duc la medicu’ de familie şi îi spun. Ea mă trimite – cu trimitere – la ecograf, să fac ecografia moca, pentru că tot sunt asigurat la casa de sănătate. Dacă tot venisem îmi dă să execut şi un set de analize, alea uzualele. Ajung întâi pă maţu’ gol la dat de sânge…dau 4 eprubete de diferite mărimi şi forme ( nu râdeţi, aşa obişnuiesc ăia să recolteze)…normal că nu ştiam că trebuie să fac şi pipi în păhărelu’ ăla steril, deci asta am amânat-o pe a doua zi. Ajung şi la ecograf…acolo doctoriţa mă culcă pe pat, mă unge cu gel de ecografiat şi începe să plimbe pe burta mea un joystick…şi tot dicta unui arab cuvinte şi cifre. Termină cu mine, îmi dă un şerveţel să mă şterg, când îmi băgam cămaşa’n pantaloni îmi spune că trebuie să nu mai mănânc porc, preparate din el, să nu mai beau, să nu mai fumez…am întrebat-o dacă trimite foaia aia la şcoala de popi că ăia nu fac ce spune ea. Azi, mă duc să iau rezultatele la analize şi apoi mă duc la medicul de familie. Femeia, veselă, bine-dispusă…”ei cum stăm?”…dau din umeri şi scot foile…se uită pe ecografie…ai “sludge” la bilă…ştii ce înseamnă asta?…înseamnă că ai mâl acolo şi nu secretă bila ce şi cum trebuie şi în 10 ani se cancerizează…ia să vedem…aaaa…uite, vezi cum se leagă? ia uite ce trigliceride ai…aaaa şi TGP uite cum este…phiii ce frumos se leagă! mamăăăă şi colesterolu’ asta… e depăşită bine limita maximă! ohooo şi ia uite ce pipi..ia să vedem…aaa..se leagă şi asta…ai pietricele la rinichi şi încep să o ia la vale…ai să ai nişte usturimi cînd ai să faci pipi…rămân interzis…se duce la dulapul cu medicamente şi scoate de acolo nişte fiole de antitetanos…îmi dă una, dă şi la asistentă una: hai să bem fac eu cinste!ai realizat “tripla”…aşa ceva se face la 60 de ani, nu la 40…la al doilea rând, mă priveşte în ochi şi-mi spune: nu te speria…totul va fi bine…îţi trebuie regim şi peste un an-doi mergem la operaţie…fără, nu prea se poate…ei da, asta m-a mai întremat puţin…apoi a trecut la regim: n-ai voie fructe că fac acid în stomac…uite aici ţi-a găsit început de ulcer de aia ţi-a dat ecografista reţeta aia…n-ai voie crudităţi…n-ai voie porc, n-ai voie branze grase, lapte gras, smântâna…mai trebuie să îţi spun de băut, fumat? nu. nu mai e nevoie.

Am plecat din cabinet…hm…am realizat “tripla”…un pamflet al vieţii, aşa-i?

P.S. Mulţumesc pe această cale lui Adrian Falub, fostul mare fotbalist anonim, pentru că şi-a dat demisia de la cârma alb-negrilor şi astfel poate îmi mai reduc din supărări…i-a antrenat aşa de bine pe ai mei, că dacă mai stătea sigur ne trimitea în “C”. Mersi tată!

You’ll never walk alone.

Aseară, echipa mea de suflet Liverpool FC a măturat pe jos cu un Real Madrid debusolat din care a rămas doar firma. Realul nu prea obişnuieşte să ia 3-4 prin Europa, de aceea trebuie subliniată maniera categorică în care LFC şi-a dominat adversarul…la 2-0 cormoranii nu au oprit motoarele, ci au continuat să înfigă cuţit după cuţit în ceafa taurului care se clătina pe picioare, până l-au pus cu botu’ pă labe…copite, mă rog…o să spuneţi că n-au intrat alea ale lui Raul şi ale argentinianului ăla, Gagu-Gugu-Gogo…să fim serioşi, Raul nu mai sperie pe nimeni de 2 ani de zile. Îşi ia leafa doar pentru că-l cheamă Raul. Ce nu înţeleg eu: cum dracu’ Rafa Benitez ca şi Wenger ca şi Ferguson, reuşeşte cu mişcări din degete să îi pună în teren…doar atât, cu degetele. Nu-i vezi bă băiete că sar ca maimuţele noastre pe bancă, prin spaţiul ăla tehnic, nu fug la arbitrii, nu scuipă, nu se ţin de coaie, nimic…eu cred că e un fel de miştocăreală britanică inventată de Alex Ferguson. Cum se derulează ea? 0-0 în meci…Sir Alex priveşte la secundul lui…bă, ia vino’n coa…ăla vine…da, maistre…bă fii atent ce fac io acu’…şi bagă deştele’n gură şi fluieră…Giggs şi Scholes se uită la el…Sir Alex le arată ambele degete arătătoare şi pe ăla mic cu ghiul, de la mâna stângă…le învârte de două ori şi le uneşte odată…secundul se scarpină în cap…Giggs şi Scholes fac scurt din cap…Rio Ferdinand pricepe mai greu…el e fundaş…şi în 5 minute, Giggs pasează la Scholes şi e 1-0 Man Utd…ăia se îmbrăţişează pe teren…secundu’ către Sir Alex: eşti mare maistre să fiu al dracu’ dacă nu eşti mahăr! Şi Rafa ăsta aseară la fel a făcut: liniştit, pă banca de rezerve făcea din deşte şi cădeau golurile. Apoi s-a plicitsit şi l-a chemat pă ăla cu planşele colorate: băi, ia adă planşele…scoate-o pă aia cu galben şi roşu…păi maistre aia e desenată de fata matale azi la şcoală, cînd m-ai trimis s-o iau, o avea în mână şi a uitat-o în maşină…lasă bă, nu contează, ad’o'n’coa…ăla o scoate şi vedem 3 buline: 2 roşii şi una galbenă…Rafa fluieră şi Gerrard vine la tuşă…băi Gerrarde, uite care-i treaba: fi-mea aia mică a desenat azi asta la şcoală, jucaţi şi voi asta că e copil mă şi să n-o supărăm…Gerrard: bine sefu’, pentru prinţesă orice. Gerrard îi face semn lu’ negru ăla, ăla fuge pă stânga, centrează şi Gerrard face 3-0. Rafa către omu’ cu planşele: vezi bă şi fi-mea dacă desenează îi batem pe Real…când mai are asta mică desenu’? joia viitoare?… Omu’ cu planşele îşi face cruce: e dat dracu’ Nea Rafa băi nene…

PS: am încercat să reproduc cât mai fidel în paint planşa cu pricina

Răspuns la leapşa

1. Ai dat vreodată şpagă (bani, bunuri etc)? Dă şi câteva exemple.
Am dat de multe ori…în liceu la zi, pe timpu’ lui pif, am dat profei de fizică boabe de fasole în loc de wiener caffe, pentru că ea neapărat vroia ceva şi mă şantaja puţin. Apoi cînd am făcut seralu’ la ff şpaga se ducea la secretară şi ea rezolva totul. Urmau profesorii care  – culmea şpăgii – cereau ce aveau nevoie, ca să fie siguri că e “treabă bună”. Adunam fondul clasei şi fecare profesor avea cam 2500 lei de-ai lu’ pif şi îşi alegea ori cadou, ori cash.În schimb am evitat să iau permisul auto – categoriile B, C – în ‘88 cu şpagă. Preţul? 5000 lei de pe vremea lu’ pif. Am considerat că viaţa pietonilor valorează mai mult…

2. Ai luat vreodată şpagă? Dacă da, dă şi câteva exemple.
Nu. Sunt într-o poziţie în care puteam lua chestii mici: 3-4 beri, echivalentul a 2 pachete de ţigări…dar mă compromiteam şi nu merită.

3. Ai încercat vreodată să te sustragi de la plata taxelor, impozitelor sau amenzilor?
NU am plătit impozitul pe ultimii 4 ani la casă, venerez munca la negru…consider că statul român nu face nimic pentru oameni şi de aceea nu merită nici o atenţie din partea mea. Dacă toţi am plăti taxele la ZI, sigur o gaşcă ar fura banii ăia şi ne-ar lua ochii cu 2-3 parcuri şi 2-3 pieţe agro-alimentare, în timp ce ei ar cheltui liniştiţi restul de bani prin Riviera Franceză. Dacă am plăti TOŢI taxele la ZI şi cineva ar vrea să facă un metrou suprateran ca să călătorim civilizat noi ăştia, pietonii, sigur proiectul ar fi sabotat de cineva, iar preţul construcţiei ar fi umflat, aşa să mai rămână şi de-o ţuică. Aşadar, de ce aş plăti taxe? În Germania aş plăti taxe.

4. Ai dat vreodată dovadă de intoleranţă? Ai marginalizat (exclus, evitat etc) anumite categorii de oameni pe care nu le tolerezi?
DA.

5. Ai apucături rasiste?
Am. Pentru că şi ei au la adresa mea aceleaşi apucături. Sînt ortodox dar nu întorc obrazul pentru încă o palmă, nici ei nu-l întorc.

6. Ai fost/eşti oportunist? Ai profitat că ştiai pe cineva care lucra “acolo” sau “dincolo” şi ai rezolvat mai repede?
DA, am profitat şi am scăpat dintr-o situaţie interesantă…şi am mai luat-o pe “scurtătură” de câteva ori, dar chestii mici.

7. Ai apelat la ajutorul cuiva ca să găseşti un loc de muncă sau ai ajutat pe cineva deşi nu erai convins de calităţi?
DA. DA.

8. Ai participat vreodată ca şi voluntar la vreo activitate în folosul comunităţii?
Munca Patriotică efectuată primăvara în grădina blocului era o chestie pe care o aşteptam toată iarna, eram copil şi “Nea Dinu” era idolul meu de muncă patriotică.

9. Ai încălcat vreodată voit regulile de circulaţie? Eşti amabil în trafic?
Nu am permis de circulaţie

10. Ai asistat vreodată la vreo “nedreptate” (la locul de muncă, în vreo insistutie de stat, pe stradă, în autobuz etc)? Ai luat atitudine sau ai întors capul şi ai mers mai departe?
Am asistat şi am întors capul…nu era treaba mea.

11. Ai donat vreodată lucrurile vechi în loc să le ţii nefolosite prin dulapuri (haine, mobilă, cduri, monitoare, televizoare, cărţi etc)
Da, de multe ori.

12. Te consideri consumatorist? Ai putea deveni freegan (chiar şi într-o variantă mai light)?
Spre ruşinea mea nu am înţeles termenul, deci nu ştiu ce să răspund.

13. Reciclezi? Ţii cont de caracteristicile ecologice  ale produselor? Ai făcut “mizerie” vreodată?
Arunc totul la gunoi exact aşa cum se nimeresc ele în sacul de gunoi. Am făcut “mizerie” de mult ori

14. Ai votat de fiecare dată?
Aham! ţin minte că cel mai tragic vot a fost în ‘90 cînd plîngeam că a ieşit iliescu. Apoi m-am potolit cu asta…doar votez şi atât.

15. Eşti resemnat şi nu crezi că poţi face nimic că să îmbunătăţeşti lucrurile?
Da sunt resemnat, atâta timp cât votul meu nu a schimbat nimic, anulat fiind de un alt vot cumpărat, nu mai pot face nimic altceva…decât să aştept la semafor în coloana de maşini, să ascult manele la maxim pe mobilele ţăranilor, să fiu stropit de maşini cînd plouă afară, să-mi număr banii dacă ajung până la leafă, să sper că sportul nu cade în “C”. Asta pot să fac.

16. Încerci să cumperi produse Made în România când se poate?
Zilele trecute am fost la târgul de produse made in România. Produsele se fabrică în ţară, e adevărat, dar cu materie primă din China şi au aceleaşi modele. La 10 firme din toate colţurile ţării am văzut acelaşi model de geacă din piele ecologică chinezească, acelaşi model de pantofi, aceleaşi modele de costume bărbăteşti, de unde am dedus că în România există un singur tipar pentru haine şi un singur calapod pentru pantofi. Ce să încerc să cumpăr?

17. Crezi că UE ne aduce mai mult probleme decât avantaje?
UE ne încadrează în nişte reguli pe care le face cum şi când vrea ea. Aplică regula lui OM: eşti OM cu mine, sunt OM cu tine. Dacă joci cum cântă UE e bine, dacă nu, te pomeneşti cu o clauză, o monitorizare, un raport, o mustrare. Dacă produci ceva ce “deranjează” un producător cu state vechi din UE fii sigur că ai beţe în roate puse la mare artă, sub forma unei “recomandări”. Spilcuiţii ăia îşi fac treaba lor şi îşi desfac marfa pe la noi, ajutaţi la greu, în timp ce noi primim “recomandări”. Singurul lucru bun este că circulăm liberi, noi românii.

18. Crezi că UE o să dispară pentru că naţionalismul este mai puternic decât “globalismul”?
UE nu va dispare. Trebuie să fie un bipolarism economic USA-UE şi asta bate globalismul.

19. Chiar îţi pasă de ceea ce se întâmplă în jur sau doar îţi place să discuţi pe tema asta?
E o expresie demonetizată din cauza multor ONG-uri, de aceea nu mai ştiu ce se întîmplă în jurul meu. A cumpărat un singur om Delta Dunării? Se taie pădurile în România? Corupţia e crâncenă în România? îmi pasă, dar nu am ce face. Deci doar discut asta cu plăcere cu vecinu’ în autobuz şi trece timpul mai uşor.

20. Te crezi un cetăţean mai bun decât ceilalţi? De ce?
Sînt un cetăţean care încearcă să respecte nişte norme de convieţuire în raporturile cu ceilalţi. Dacă reuşesc sau nu, habar n-am.