Să trăieşti Naşule!

Le-ai dat-o rău la gioale şi bine ai făcut! Dacă nu ţi-a suflat nimeni în ciorbă atâta timp şi nu ţi-a pus-o pă costum, bine le-ai făcut! Şi le-ai dat-o bine de tot cu un scor cam cum pierdem noi la rugby în faţa Angliei, Australiei. Ce vină ai dacă ceilalţi sunt fraieri?Să le faci Mata traistă? Problema e să ai un frigider mare de tot că o să primeşti acum 196 sortimente de halit: curcani, găini, raţe, gâşte, viţei…şi cam tot atâtea soiuri de vin, că ţara-i mare şi mulţi i-au sărit gardu’.  Da’ asta pă la sfarsitu’ lu februarie cînd se lasă Secul. Secul bisericesc bre nu te speria, nu e ăia care face controale. Atunci, la început de campionat(e), vin finii să îşi arate respectul maxim. Chiar dacă nu le poţi mânca, le păstrezi aşa, ca amintire: pui pe fiecare o etichetă să ştii sigur cine a adus, ce a adus. Că şi finii ăştia, unii sunt mai bogaţi, unii mai săraci, după cum le-a dat Dumnezeu noroc şi minte. Nu uita să îi trimiţi şi lu’ Nea Mitică ceva acolo, să-i treacă dă sperietură, că te ascunseseşi ieri pă după zid să-l sperii. Parcă nu ştiai că nu-l sperie nimic…nu l-au speriat ei comuniştii şi-l speriai Mata…şi înainte de masă? Să-i stea omului îmbucătura în gât? Se vede că eşti om priceput Naşule, ţi-ai aşternut bine şi acum dormi bine: Naţională de calificat nu ai, echipe de club în cupe europene nu merg departe, juniorii nu promit nimic deosebit, deci o să ai un mandat liniştit. După 422 meciuri în “A” şi 165 de boabe date – ce mult mi-a plăcut aia cu Steaua în Regie cînd ai driblat 3 apevişti în careu şi ai dat-o în vinclu pentru 2-0 ! – merită să te odihneşti în fotoliul ăla şi să faci mişto de unu’ ca Iacov. Păi cine e Iacov asta? Nu s-a prins la timp că dacă GP a spus pas ( bine, aia cu cocarii de dat la fisc nu se pune, e în proces), el nu tre’ să zică sec?  A plătit, i-ai arătat cărţile şi a pierdut. Şi acu’ se duce pă bărcuţa aia a lui pă Snagov şi iar nu mai auzim de el 4 ani. Deci, Naşule, La Mai Mare şi îţi mulţumesc că ai dat atâtea goluri pentru echipa mea Sportul Studenţesc! Şi fă-i pă palavragii ăştia care nu-ţi recunosc meritele aşa cum îl făceai pă Dinu în zilele tale de glorie! Şi mai stai incă un mandat in afară de ăsta, te rog eu frumos!De ce să meargă ţara bine şi FRF bine, lasă să meargă doar ţara bine!

Problema mea e alta: dă unde dracu’ scotea Gică Popescu melioanele alea dă cocari pentru FRF? Ca el n-a zis dă unde…şi-a luat mapa aia cu programu’ la subraţ şi a ras-o…

Perdele de fum la FRF

Comitetul Executiv al FRF a luat decizia ca salariile fotbaliştilor să poată fi reduse cu 50%. Să încercăm să citim printre rânduri: alegerile pentru şefia FRF s-au devansat cu aproape 6 luni, anunţ făcut după cel cu reducerea salariilor. Sandu Mircea e băiat deştept: îşi trage de partea lui conducătorii din fotbal. Patronii nu mai au aşa de mulţi bani de spălat şi atunci Naşu’ le vine în întâmpinare cu o ofertă de nerefuzat. Adică Borcea, Iancu, Porumboiu trebuie să afle de la tv cu cât să îşi plătească fotbaliştii, de parcă ei nu ştiu cum să reducă salariile prin chichiţe din contract dacă ar vrea neapărat asta. Ultima declaraţie a lui Borcea în care se autointitulează Stapânul Contractelor spune totul. Mitică Dragomir a găsit imediat explicaţia salvatoare: dacă se reduc cheltuielile cu echipa mare, banii se redirecţionează către juniori. Adică să înţelegem că de la 1 ianuarie aproximativ 50 de cluburi vor băga milioane juniori. Explicaţie puerilă şi pe sub mână, aşa cum îl ştim noi pe Mitică. Argăseală sare şi el şi spune că la el în ogradă lumea e mulţumită, dacă se va negocia se va ajunge la un rezultat. El invocă faptul că unii jucători puteau fi liberi de contract dar nu doreau asta, ci aşteptau salariul de la club. O analogie de  doi bani. Costin sindicalistul se transformă brusc în spectator şi întreabă retoric: da’ ei joacă ceva ca să merite atâţia bani? Întrebare stupidă din partea unui lider sindical care are altceva în fişa postului de muncă. Jucătorii au sărit ca arşi si au spus clar: grevă. Motivul? Păi avem credite bancare şi nu le putem acoperi dacă ne înjumătăţesc salariile. Adică un Coman, un Claudiu Niculescu au nevoie de un credit bancar să îşi poată rezolva coşul zilnic…după cum stăpânul rău învaţă sluga să fie hoaţă, aşa şi patronii din fotbal în mărinimia lor au învăţat fotbaliştii să fie tupeisti: adică din 100.000 de cocari pe an nu îţi poţi face o casă decentă şi nu îţi poţi face un concediu normal oriunde în lume, trebuie să ai 300.000 pe an ca să faci un credit bancar să îţi poţi rezolva problemele vieţii. Scuza că un fotbalist munceşte 20 de ani şi apoi stă şi trăieşte din osânză nu stă în picioare dacă ne gândim ce şi cât a jucat un Pleşan în ultimii 3 ani, sau un Rădoi sau Chivu-Swarowsky…era pe vremuri un fotbalist Marşavela de la Tractorul Braşov care în 20 de ani fotbal a făcut naveta cu bicicleta ca să poată juca fotbal. Gică Popescu e nemulţumit de devansarea datei alegerilor, spunând că nu are timp să îşi facă un program şi un proiect, Lupescu vine cu o logică  imbatabilă: dacă vrei să candidezi îţi faci din timp un plan, nu laşi pe ultima clipă totul. Gică Popescu a fost prins în ofsaid cu nişte euraşi, iar Lupescu i-a servit acum celebra lui pasă de 10 metri în lateral.

În concluzie Sandu Mircea a dat startul după ce a apucat să alerge jumătate din cursă. De aceea sigur va câştiga, iar fotbalul românesc va avea aceleaşi performanţe la nivel de club pe care le-a avut în ultimii 20 de ani.

P.S. În toată nebunia asta găsim şi o ştire normală: Tamaş a schimbat buturuga pe malţ. Doar pentru 6 luni, de probă. După care aşteptăm cu interes opinia ficatului: isi prelungeşte contractul ori nu.

CRED CĂ ÎL CUNOSC PĂ MOŞ CRĂCIUN!E CÂRTI!

Da, nu vă uitaţi aşa la mine, cred că îl cunosc pă Moş Crăciun! aseară cetuiam cu un prieten bun, fost coleg din generală şi pe loc am avut revelaţia! AM VĂZUT SEMNUL! El este! ca să nu-şi dea seama că am descoperit secretu’,  l-am întrebat oarece semnalmente şi a corespuns. să o luăm logic: în cărţile poştale Moşul este cam de 1.80 şi cam 130 kile. buflei, cu o faţă rotundă şi un zâmbet larg şi vesel. aşa arată şi prietenul meu! în alte cărţi poştale vechi Moşul fumează pipă, ăsta a fumat şi el până când s-a lăsat. Moşul are sanie în 4 timpi cu 6 reni-putere, prietenu’ meu e şofer pă o dubă…deci ce mi-e hăţuri, ce mi-e covrig, tot pă capră eşti. Mosu’ conduce sania cu nasu roşu, ăsta al meu îşi face nasu’ roşu după ce se dă jos din dubita şi intră în casă…şi Mosu’ şi el au vorbe de duh din alea adânci, cu tâlcuri…

Păi bine bă Cârti, mă laşi să mă tăvălesc în necunocut patruj’ dă ani? nu puteai mă să îmi spui din generală că tu eşti Moş Crăciun?

Treceţi la şoric!

Ai naibii sorţii vieţii bă tată bă! Cum au făcut ei să fie aşa fel să poată fotbaliştii noştrii să taie liniştiţi porcu’ în direct la tv! După ce s-au bătut în declaraţii care de care mai războinice în campionat, în cupele europene au mers la Dă, Doamne! Poli Timişoara ( Rocar-Bragadiru ) cu un antrenor fricos, CFR Cluj cu un Iuliu Mureşan care în declaraţii îi bate pe toţi, Dinamo – un scandal permanent, Steaua o echipă a fiilor ploii, Unirea Urziceni, campioana de nicăieri, s-au întrecut care mai de care să demonstreze că înfrângerile şi egalurile pot fi de toate felurile: glorioase, ruşinoase, previzibile, norocoase. Vasluiul are circumstanţele atenuante ale debutului, uite că lor le-am găsit scuză.Ei sunt altfel…de altfel Porumboiu după meciul din Dinamo a declarat că dinamovistul ăla în careu ţinea mingea sub braţ şi fugea cu ea parcă ţinea o poşetă. Fină aluzie, am râs cu lacrimi.

Acum, în prag de iarnă, când se trage cortina peste turul Ligii şi peste Cupele Europene ( alt clişeu drag mie, mă taie lacrima ), vom urmări cu interes la ştirile sportive cum taie porcu’ fiecare divizionară, iar jucătorii o dau pe ţuică fiartă şi şoric. Printre două damfuri de tescovină, vom afla din gura lor despre măreţe victorii viitoare. undeva pe fundal se aude un hacordeon şi vitejii noştrii se duc spre lăutar, aşa cum s-a dus aseară Pandelică Căpitanu’ spre bătrânelul olandez, să-i pună euraşii pe frunte. Apoi toată lumea intră la iernat, după atâta păscut de iarbă verde se trece la lins sare, să nu le cadă greu.

Printre sticle şi pahare…VFB Stuttgart – Unirea Urziceni CL

ora 17…o rad din casă în viteză, nu vreau să întârzii la serbarea de sfârşit de an…noi cei 4 suporteri ai Sportului Studenţesc + 1 stelist + 1 rapidist ne adunăm în bar…e bine că suntem puţini pentru că e mâncare şi băutură mai multă…şi atmosferă mai intimă…
0ra 18…rad primu’ uischean şi mă pregătesc de al doilea…discutăm despre Sportul…atmosferă calmă, tovărăşească…intră şi adoua sută…ne pregătim de grătar…devreme, pentru ca la ora meciului să avem maţele pline…mai rad o sută şi vine grataru’ ( să trăieşti Nicule! ). Halim…apoi trecem la bere şi la tactica meciului de la Stuttgart…normal că fiind 6 oameni tacticile diferă…de la băgat curu’n poartă, pînă la atac la baionetă…pă ei şi la gară.

Începe meciu’…se pune băşica la centru…Nea Bebe dă 1-1 pentru ai noştri bineânţeles, Nicu dă 2-0 VFB…stelistu’ dă 0-0…rapidistu, inimă de român 2-1 VFB…Consigliori 2-1 Unirea…eu 3-1 VFB…rapidistu’ stătea lângă mine şi mă roagă să-i deschid berea cu bricheta…şi aşa pierd primu’ gol a lui Marica. Mare lucru, un gol cu capu’, nemarcat de nimeni…mersi tată, aşa dau şi eu în curtea şcolii…la 1-0 VFB nu respectă tradiţia şi nu-şi dă autogolul necesar Unirii. P’asta am văzut-o bine, chiar dacă era fum în bar. Când să îmi desfac şi eu o bere, un neamţ de la nemţi fuge ca pă câmp spre poartă, pe la 16 metri aşa în unghi se plicitseste de fugit şi o da în aţe…2-0. Nu duc bine berea la gură şi un rus de la nemţi driblează cu nesimţire în careu şi îi dă craci lu’ Arlauskis…3-0. Strig alea jacta est şi beau berea până la fund…apoi grohăi mulţumit. La pauză desfac o bere mă urc pă masă şi le explic băieţilor unde a câştigat VFB meciul. E simplu: păi nemţii s-au apucat seara să construiască peluza aia şi normal că l-au băgat acolo pă Arlauskis…aici e spilu’…păi apăraţi voi bă cu atâtea tractoare şi buldozere şi pickamăre în spate şi să vă văd eu pă voi! apoi l-au băgat pă Marica în teren şi ai noştri au crezut că el nu dă gol că are inimă de român…ei uite că nu a avut! şi neamtu’ ăla special nu şi-a dat autogol ca să vadă cum se descurcă ai noştri fără pomeni…ei uite că au întors şi obrazu ălălaltu’ şi au mai luat 2…sorb din bere ( pauză strategică…)şi continui: nu vi se pare normal ca un şut din “16″ să fie anunţat înainte? bă vezi c-o dau! ăla de ce n-a anunţat? tăcere totală…şi la 2-0 ai voie să driblezi tot în careu şi să dai craci? nu se dă fault tehnic? termin berea şi în aplauzele asistenţei mă dau jos de pe masă…pe piciorul rapidistului. La pauză mai apare şi Zibling, e d-al nostru cu SSB…şi se pune în faţa mea…dacă văd că nu văd bine plasma din cauza capului lu’ Zibling, mă pun pe depănat amintiri cu rapidistu’…golu’ lu’ Semedo l-am văzut tot la reluare, da’ oricum nu era important…apoi nemţii au luat picioru’ de pe pedala de acceleraţie ( clişeu de pe timpu’ lu’ Pif ) şi ai noştrii au mai avut 2-3 ocazii, cel puţin aşa spuneau băieţii în bar…am plecat pe la 3 noaptea cu taxiu’ şi am ajuns acasă şi m-am culcat. A doua zi căutam borcanu’ cu castraveciori. Unirea continuă mai departe în Europa League, ce-o mai fi om mai vedea…

Ciorba de burtă – în goană după ciolan ( adaptare timidă după fetiţa aia cu chibrituri )

Am chef de-o ciorbă de burtă…mama îmi dă lista: burtă de vită la pungă ( să fie d’aia dă bacău, aia fierbe bine…), morcovi, ţelină ( wow! ), ceapă, smântână, ciolane de vită cu măduvă în ele. O rad în supermarket şi în juma’ de oră adun în coşuleţ totul…pipote de pui pentru drob n-am găsit, a spus baiatu’ ăla de la raion că ele vin după 3…probabil că atunci se adunau puii voluntari la donat organe…ajung la raionu’ de vită ( sector sună prea regionalist pentru un fost pionier cu poză la panoul fruntaşilor la învăţătură )…îmi dreg vocea şi cer un ciolan de vită cât mai baban pentru ciorbă de burtă…un întreg picior dacă se poate…fata de acolo îmi arată cel mai mare ciolan posibil…cam 5 cm maxim…”ăsta e cel mai mare…” “scuze da’ cu ce tăiaţi vita? sau o striviţi?”…fata dă din umeri…( ai dracu’ cu trainingu’ lor la angajare ) plec. În drum spre casă mă opresc la noi la măcelărie: “vreau şi eu un ciolan de vită”…”nu avem…păi cine mai cumpără ciolane în ziua de azi?”.  Bineee…ajung acasă şi las târguielile şi o iau la picior ( ! ) prin cartier după ciolan…Moghioroş…găsesc 2 oase-sită ( aşa le recomandă vânzătoarea )…măricele…le înhaţ şi merg mai departe…îmi trebuie şi ciolan să fiu sigur de măduvă şi gust…ajung la Buclă…nimic notabil…încep să-mi fac în cap harta măcelăriilor copilăriei mele…la ora 4 le abordasem pe toate…fără rezultat.
Mă aşez la masă…prima sută vine degrabă, beau liniştit. “Unde dracu’ să mai mă duc?…la ăia am fost, la ăilalţii am fost…hm…mai ştiu câteva în Militari…” sorb alene şi fumez…”ce pizda mă-sii bă, e aşa de greu de găsit un ciolan de vită?”…a doua sută…”Futu-i agricultura mamii lor cu subvenţia lor! Dacă o dădeau la timp, micii agricultori ar fi cultivat chestii, cu ele ar fi hrănit vitele, le-ar fi tăiat şi le-ar fi dat în consum la populaţie. Aşa găseam şi eu un ciolan…” sorb şi fumez, fumez şi sorb…300…”Da,mamă…sînt pe drum…caut încă ciolan de vită, futu-i ciolanu’ mă-sii cu Guvernu’ lor cu tot!…nu întârzii mult mai am câteva măcelării şi vin acasă. Nu beau dom’le nimic!” Închid telefonul…400…privesc eticheta…”hmm…Finlandia…aia ţară mă nene, atâtea animale acolo! ai chef de o şuncă de focă, te duci o prinzi şi o pui la afumat. Ai poftă de pinguin pă grătar? Te duci îi arunci 2-3 hamsii şi îl prinzi şi-l pui pă grătar. Ostropel de pescăruş? Nimic mai simplu: 5-6 grăunţe de mâncare de câine şi el vine, le ciuguleşte…haţ! îl prinzi şi-l găteşti ca pă gâsca românească. D-aia arată toţi acolo aşa de graşi şi rumeni la faţă…au totu’ în curte!” ( urşi polari nu mănâncă, sînt prea aţoşi, aşa am auzit )…500…”Vecine, uite ce cur are aia!” ” Căcat, eu caut ciolan de vită!” “Păi ce n-ai auzit de SAPARD?” “Ce are mă SAPARDU’ cu ciolanu’ meu?” He-heee…păi ăia acolo au în mână dosarele de Fonduri Phare…” “Aşa, şi?” ” Păi ăia au ras agricultura, d-aia nu mai avem nimic în ţară, luăm totu’ d-afară…” “Şi ce mă, ciolanu’ olandez nu face bună ciorba de burtă?” “Bă asta nu ştiu, n-am făcut niciodată cu ciolan olandez…” Plec de la masă…în drum mai iau 100…”Mdea…’n sapardu’ mă-tii…olandejii or face ciorbă de burtă? Neaaahhh…ăia au ieşire la mare, ăia fac alte ciorbe.”…700…”Na că am rămas şi fără ţigări acu’…”…800…Înaintez încet prin zăpada până la brâu…sunt ca o vulpe, păşesc fără zgomot…mă opresc lângă un copac la pândă…”Psssttt….psssttt…” privesc în dreapta…Santo îmi face semn…mă apropii de el…”Noroc, frig al dracu’ afară aşa-i?” “Aham” “Ce-i cu tine azi în pădure?” “am chef de-o ciorbă de burtă şi îmi tre’ un ciolan de cerb” “Tu?” “Am pus capcane, am chef de-o friptură de vulpe polară” Şi scoate din buzunar GPS-ul…puncte roşii pe el o groază…”Alege cerbu’ şi-l umflăm acuşa…uite astea mari sînt ăia mai mari…cam cât să fie ciolanu’?” “Cam pentru 10 kile de ciorbă” “Bine, îl umflăm p-ăla din 15* nord-nord-est” Ne despărţim…merg târâş…cerbul paşte liniştit un tufiş…nu ne miroase, suntem împotriva vântului…pregatesc securea…Santo îmi face semn “la 3 şi…” Securile zboară tăcute prin aer…cerbu’ şi-o ia din plin în coaste şi gât…heaa! e la pământ! Ne ridicăm din zăpadă şi fugim spre el…zăpada e roşie împrejurul lui…ne îmbrăţişăm…am uitat de frig, de zăpada, de tot! “Ce picior vrei?” “Îl iau p-ăla dreapta-spate…mersi frate pentru ajutor!” “No problemo, vin diseară la o ciorbă, mă duc la capcane să văd dacă am luat ceva” Arunc piciorul în cârcă şi o iau înapoi prin zăpada…lacrimile îmi îngheaţă pe obraji…în spate mă apasă piciorul cerbului…cred că are 10 kile, e greu în sac…îmi văd casa în apropiere…simţ gustul ciorbei fierbinţi cu ardei iute…”Sefu’ mai pun 100? Tre’ să închid şi d-aia întreb” Ridic capul de pe masă, îl privesc: “Bou’ dracu’! mi-ai ucis visu’, de unde găsesc eu acu’ ciolan de cerb?” “Nu ştiu sefu’, io am întrebat să ştiu să închid. Vă fac o cafea?”

Ziua II – pe urmele ataşului – Rezolvarea Finală – Ză Fainăl Rezolveişăn

Bun, deci nu mai reiau aia cu “mă scol de dimineaţă”… şi tot ce urmează după sculat…între timp am găsit actu’ prin care Circa Financiară îmi radia ataşul…adică o foaie de hârtie prin care îmi aduceau la cunoştinţă că în urma verificărilor în urma sesizării mele din ‘93, nu tre’ să mai plătesc impozit…îl iau în portofel şi mă înfiinţez la Orizont. Acolo la informaţii nu mai este incepatoru’ ăla de data trecută, ci e o fată “spirt”! Îi spun oful meu din rărunchi şi surpriză! contactează inspectoru’ de zonă şi ghici ce? coboară o fată frumuşică şi veselă şi îmi spune să fac o cerere pe propria răspundere că motoru’ e radiat în ‘89 vara şi cu asta gata! îl radiază ei că şi aşa vor să scape de tablele care le au în evidenţă şi lumea nu se duce să facă ce trebuie. Fac cererea şi gata! îmi lasă un nume şi un număr de telefon să sun săptămâna viitoare să mă duc să-mi iau confirmarea radierii…bineânţeles că am întrebat dacă să am curajul să cer şi banii înapoi…a râs şi a spus că e o anecdotă bună…

Rog pe această cale toţi cititorii mei să nu se supere că nu mai pot oferi suculenţe cu Circa Financiară, dar chiar am rezolvat-o în 2 timpi şi 3 mişcări…şi azi e totuşi 13 aprilie…

DVD GÂSCANU’

Lăsaţi-i în pace pă Becali, Băsescu, Tăriceanu, Boc şi cine or mai fi ei, ei se descurcă oricum şi fără ajutorul nostru…or să fie europarlamentari şi fără voturile noastre…cumpăraţi dvd-ul cu Gâscanu’…evadaţi pentru o oră şi ceva din cotidianul ăsta împuţit! nu fac reclamă gsp-ului staţi liniştiţi…chiar nu-mi plac ăia de la gsp. E vorba de parfumul imaginilor de altă dată…e vorba de 2000 de piteşteni în dinamo…e vorba de faptul că în unele faze nu vezi cum a ascuns mingea – a băgat 7 dinamovişti în şedinţă şi a lansat om spre gol…e vorba că în minutul 85 nationala atacă furibund deşi conducea la scor…e vorba de limba securistă vorbită de Angelo Niculescu, un fel de Dumnezeu al naţionalei…oameni cu radiocasetofoane pe baterii, veniţi de la Piteşti, ascultau şi celelalte partide să fie conectaţi la eveniment…e vorba că Dudu şi Augustin ratează de la 1 metru cu poarta goală şi pierd titlul şi nu-i înjură ultrasii şi nu le scriu ameninţări pe pereţii stadionului…nu te puteai supăra pe ei că au ratat…vedeţi nationala cum joacă pe un “23 August” plin ochi, cu reclama de la “ultimul cartuş” al lui Sergiu  în jurul gazonului…e vorba că azi dacă Raţ, Contra, Mutu, Chivu, Goian şi alte scule din astea ar face cu mingea ce făceau atunci Sătmăreanu, Lupescu, Dembrovschi, Dumitrache, Radu II, şi-ar rupe gleznele alea fine de balerine cu toată Fiorentina şi Interul lor. E vorba de fidelitate faţă de un club, faţă de oamenii unui oraş, e vorba de respect. E vorba că fotbalul e, la urma urmei doar un simplu joc…şi că adversarul nu-ţi rupe tibia după ce i-ai făcut mucii cravată chiar dacă el se numeşte Dinu. E vorba să tragi simplu pe spaţiul porţii, fără fiţe…e vorba să joci simplu, pase înainte date fără frica de a nu fi primite, pentru că omul tău e atent la fotografii de pe margine…”oi fi ieşit bine în poză?”,”ce-or scrie ăştia de mine?”…iar la sfârşit, Hagi, un ţăran ajuns rege datorită presei, ne spune cum avea el 5 ani şi România se califica în ‘70 la mondiale şi el ştia de Dobrin…spre deosebire de Hagi ajuns în fotbalul mare cu un scuipat asupra lui Stielike ( 10 ani şi mai bine de Real Madrid deşi era neamţ ) şi a ieşit tot cu un scuipat în faţa unui italian, Dobrin în plină perioadă comunistă era Prinţ, prin atitudinea lui de pe gazon…

Visul lui Dobrin? să fie antrenor şi să aibă liniştea de a construi o echipă fără presiunea rezultatelor…dar, vai, lumea deja intrase în secolul vitezei…şi atunci el şi-a făcut şcoala aia de fotbal, acolo între copaci, după ce treci de Bascov.

De ce a vrut Marcel Coraş să devină miliţian ( baladă auzită de la Adi Lucaci )

În ‘91 mergem 7 suporteri la Farul Constanţa…normal că Sportul pierde meciul…veniserăm cu trenul şi echipa îşi face pomană cu noi şi ne iau cu ei în autocar la întoarcere. În spate stăteau veteranii…Pană, Munteanu II, Mihai Marian, Adi Lucaci, Marcel Coraş…şi începe Adi să facă mişto de Coraş…avusese Marcel vreo 2 ocazii dar dăduse cu ea în nori…”băi Marcele dacă dai aşa şi când ai să joci pentru Victoria, nu te mai fac ăia miliţian…”…şi Adi continuă:”băi hai să vă spun ce făcea ăsta la Arad pe vremuri…( Coraş şi Lucaci jucaseră împreună la UTA )…”deci, Marcel al meu, visul lui cel mai mare era să fie miliţian ca să prindă hoţii…şi cum la UTA nu prea ne dădeau grade, ce-i vine lui în cap?…”dacă prind eu hoţii de unul singur, sigur mă fac ăştia miliţian”…el locuia la parter…şi îşi scoate bicicleta afară nelegată cu lanţ şi lacăt şi se ghemuieşte în balcon şi aşteaptă…eu treceam pe acolo…mă strigă în şoaptă: bă! Adi! ce vrei mă, unde eşti? aici mă, în balcon…pleacă d-acolo că sperii hoţii!…ce hoţi mă, eşti nebun?…taci mă, hai la uşă…intru în casă…”hai incoa’ şi taci din gură!”…şi îmi face semn să ne punem pe burtă…vă daţi seama în balconu’ ăla mic, cum încăpeam noi doi, ăla la 1.80 şi suta de kile şi eu la 1.80 şi 75 de kile…şi stăm noi aşa cam juma’ de oră…ăsta mai ridica capu’…se intorcea spre mine…”nimic încă…”… şi iar pândă…pînă la urmă nu mai rezist: Marcele dă-o dracu’ ce facem am noi aici? ” băi Adi, vreau să prind un hoţ!”…păi şi unde e mă?…hai să fugim după el şi gata!…” nu mă că n-a venit”…unde să vină mă? ” aici mă la balcon, nu vezi bicicleta mea fără lanţ şi lacăt? am lăsat-o aşa special, să vină un hoţ, să-l prind să-l duc la miliţie. E a treia zi cînd nu prind nimic”…mă uit la el: Marcele, tată, eşti dus…mă, cine eşti tu în Arad? “Marcel Coraş, mă ştie tot Aradu’”…şi îţi ştie şi bicicleta aşa-i?…”da mă, toată lumea o ştie”…păi şi cine e mă tâmpit să fure tocmai bicicleta lui Coraş mă? n-ar face nici 300 de metri călare şi-l aleargă lumea! ” Marcel mă priveşte trist: da mă, aşa-i…în fine, cînd credeam că-l scot la o sticlă de vin în oraş, îl aud: băi Adi, adu mă bicicleta ta…” şi Adi încheie: da mă, apoi de când s-a înfiinţat Victoria Bucureşti echipa miliţiei, vrea să joace la ei să-l facă ăia miliţian să prindă hoţi…

Şi Marcel chiar a jucat pentru Victoria şi primul meci în Regie l-am întrebat dacă a prins vreun hoţ…eh…alte vremuri, alţi fotbalişti…

Ziua I – Pe urmele ataşului

Mă trezesc de dimineaţă, îmi beau cafeaua fumez, mă duc la baie, mă c…., îmi fac duş, mă îmbrac şi optimist plec la drum. Ajung la Udrişte şi normal, de acolo sunt îndrumat către Şoseaua Pipera unde s-au mutat radiatorii auto-moto. La informaţii un poliţist binevoitor mă ascultă…”ok, hai să o căutăm”…şi începe search-ul în baza de date…motorul IJ JUPITER3 + ATAŞ NU FIGUREAZĂ ÎN NICI O BAZĂ DE DATE A POILITEI RUTIERE ROMÂNE. Îl întreb ce să fac…nu prea am ce să fac, pentru că nu pot da o declaraţie pe propria răspundere precum că Natasha e radiată cu tot cu atasul legat ombilical de ea, pentru simplul fapt că nu e a mea ci a lu’ tata. La întrebarea ” păi şi dacă tata nu mai e?” l-am interzis total. Femeia de lângă el mă preia aşa cum prelua pe piept pe vremuri Gicu Dobrin…”domnule, dumneavoastră la Circa Financiară plătiţi impozit pentru un ROL, adică în urma unei serii de caroserie şi a altor acte aveţi nişte centimetri cubi de plată. Deci Circa Financiară e obligată să va demonstreze pe ce anume plătiţi impozitul auto. Or să va dea o serie, noi aici nu o găsim decât radiată din circulaţie, va dăm actul şi ei vă scutesc de impozit.” Şi  elegant, aşa ca Dumitrache mă trimite cu latul către Circa Financiară…Hei tată! şi ajung la Orizont…Circa Financiară Sector 6…la informaţii un puştiulică…nu prea ştie ce să îmi spună…ÎN COMPUTERUL SECŢIEI FINANCIARE SECTOR 6 BUCUREŞTI NU FIGUREAZĂ NICI UN AUTO SAU MOTO, DAR EI ÎMI IAU IMPOZITUL BINE MERSI! Îl întreb de acte doveditoare în urma cărora eu plătesc impozit şi ridica din umeri…îl ajut eu cu o idee simplă…” dă mă frate un telefon la inspector şi vezi”…pleacă, revine şi spune să trebuie să fac o cerere-petiţie să spun acolo totul, să ataşez ( ptiu! ) acte şi să aştept răspunsul. Drept pentru care ies afară şi mă îndrept către casă. Traseul de azi? Dr. Taberii – Udrişte – Pipera – Orizont – Dr. Taberii…ieşit din casă la 10 intrat în casă la 15. Da’ nu mă las bă, nu mă las!